Art Model AM 7203 Iakovlev Iak-36 „Freehand”, avion experimental sovietic VTOL

Iakovlev Iak-36 „Freehand”, avion experimental sovietic VTOL

La sfârșitul anilor 1950, colectivul biroului de proiectare OKB-115, sub conducerea lui Aleksandr Iakovlev, a inițiat cercetările asupra conceptului de avioane cu decolare și aterizare verticală (VTOL). Un impuls decisiv pentru transpunerea în practică a acestui proiect l-a constituit succesul aparatelor experimentale britanice Short SC.1 și Hawker P.1127, ale căror zboruri demonstrative fuseseră urmărite personal de către constructor la Salonul Aeronautic de la Farnborough. Pe acest fond, în 1961 a fost aprobată construcția unui demonstrator tehnologic dedicat.

Grupul motopropulsor era alcătuit din două turboreactoare R-27-300, echipate cu ajutaje orientabile capabile să devieze vectorul de tracțiune cu 90 de grade. Întrucât suprafețele aerodinamice clasice sunt ineficiente în regim de zbor la punct fix, pentru controlul la viteze reduse s-a recurs la un sistem de comandă prin reacție. Ajutajele acestui sistem au fost poziționate la extremitatea unei lungi sonde frontale și în conul de coadă. Pentru a preveni reingestia periculoasă a gazelor de eșapament în prizele de aer, sub fuzelaj s-au montat panouri deflectoare escamotabile. Această dispunere extrem de compactă a motoarelor a impus adoptarea unui tren de aterizare în tandem, format dintr-o jambă de bot cu o singură roată și un aterizor principal cu roți gemene; totodată, jambele stabilizatoare subalare se escamotau spre înapoi, în interiorul unor carenaje profilate.

Uzina nr. 115 a produs în total patru celule: una a fost destinată încercărilor statice, iar trei (numerele de bord 36, 37 și 38) au servit ca prototipuri de zbor. Testele în regim de zbor la punct fix au început în anul 1963. Ulterior, pentru a evalua stabilitatea aerodinamică de bază a aparatului, pilotul de încercare Valentin Muhin a efectuat, la 27 iulie 1964, primul zbor convențional — cu rulaj standard de decolare și aterizare pe pistă — la manșa exemplarului nr. 38. Executarea profilului complet de zbor VTOL, de la decolarea verticală, prin tranziția către zborul orizontal aerodinamic, până la aterizarea verticală, a fost reușită abia în 1966.

Aeronava a fost prezentată publicului larg în iulie 1967, în cadrul paradei aviatice de la Domodedovo. Prototipul nr. 37 a fost utilizat pentru zborurile de antrenament, în timp ce demonstrația oficială a fost executată de exemplarul nr. 38, având acroșate pe pilonii subalari machete ale blocurilor de rachete UB-16. Apariția unui avion sovietic cu reacție de tip VTOL i-a luat prin surprindere pe analiștii serviciilor de informații occidentale, atrăgând imediat atribuirea numelui de cod NATO „Freehand”. Deși limitările severe privind sarcina utilă și raza de acțiune, alături de pilotajul extrem de exigent în faza de tranziție, au împiedicat intrarea în serviciul operațional, programul de încercări al avionului Iak-36 a furnizat date aerodinamice de o valoare inestimabilă. Acest fundament empiric a devenit indispensabil pentru dezvoltarea ulterioară a avionului de atac îmbarcat de serie, Iak-38.