Mach 2 GP.015 Amiot 351/354, bombardier rapid francez din al Doilea Război Mondial

Notă: Un kit clasic short-run din anii '90, a cărui asamblare se poate dovedi destul de dificilă, dar capabil să devină o adevărată bijuterie în mâinile unui modelist experimentat. Recomandat doar celor foarte siguri pe abilitățile lor sau care nu se pot lipsi de un Amiot 351 ori Amiot 354 din colecția lor.

Amiot 351/354, bombardier rapid francez din al Doilea Război Mondial

Istoria bombardierului rapid francez Amiot 354 își are originile în august 1933, odată cu emiterea unei cerințe a Armée de l'Air pentru un avion de luptă multirol din categoria BCR (Bombardement, Combat, Renseignement). Întrucât eforturile de modernizare a învechitului Amiot 143 s-au dovedit a fi inutile, inginerii de la Avions Amiot au decis să dezvolte o celulă complet nouă, caracterizată printr-o aerodinamică deosebit de rafinată: Amiot 340, proiectat pentru o viteză maximă de 470 km/h. Acest potențial remarcabil de viteză a fost demonstrat clar în august 1938, când șeful Statului Major al aviației franceze, generalul Joseph Vuillemin, a folosit prototipul Amiot 340.01 pentru o vizită oficială în Germania, parcurgând traseul Villacoublay–Berlin cu o viteză medie impresionantă de 440 km/h. În urma zborurilor de testare, proiectul a fost modificat pentru a putea găzdui un echipaj format din patru membri. Astfel a apărut varianta Amiot 351, dotată cu un ampenaj vertical dublu pentru a mări câmpul de tragere al turelei dorsale. Totuși, blocajele de producție cauzate de execuția acestei secțiuni duble de coadă au obligat industria să lanseze în producție paralelă varianta Amiot 354, care păstra ampenajul vertical simplu al prototipului original.

Sistemul de propulsie era asigurat de două motoare în stea cu 14 cilindri pe două rânduri, Gnome-Rhône 14N-48/49, care dezvoltau 1 060 CP fiecare. Utilizarea elicelor contrarotative a neutralizat cuplul motor la decolare și a propulsat bombardierul la o viteză maximă de 480 km/h. Armamentul defensiv se baza pe un tun automat Hispano-Suiza HS.404 de 20 mm montat în turela dorsală, secondat de două mitraliere MAC 1934 de 7,5 mm amplasate în botul avionului și într-o poziție ventrală. Din cauza unui deficit cronic de afeturi pentru tunuri, marea majoritate a avioanelor de serie a ajuns la unitățile operative echipată cu o mitralieră suplimentară de 7,5 mm, în locul armamentului de 20 mm prevăzut inițial. Cala internă de bombe putea transporta o încărcătură ofensivă de până la 1 200 kg.

În cadrul vastului program de reînarmare Plan V, a fost plasată o comandă de 830 de aparate din această serie. Din nefericire, criza acută de componente și dispersarea producției între diverse fabrici au dus la situația în care, în mai 1940, aproximativ două sute de celule nefinalizate zăceau pe liniile de asamblare. Prin urmare, la începutul ofensivei germane în Franța, doar 35 de avioane erau considerate apte de luptă. Primele exemplare de Amiot 351 și 354 au intrat în dotarea grupurilor de bombardament GB I/21 și GB II/21, staționate la Avignon. Acestea au executat prima misiune de luptă documentată la 16 mai 1940, un zbor de recunoaștere deasupra zonei Maastricht. Deși grupurile GB I/34 și GB II/34 au primit ulterior noile bombardiere, armistițiul a intervenit înainte ca ele să poată participa la operațiuni de luptă. În total, armata franceză a recepționat aproximativ 80 de aeronave. Rata pierderilor în luptă s-a dovedit a fi extrem de mică: doar trei avioane au fost doborâte de inamic, în timp ce alte zece au fost distruse în accidente operaționale. La 17 iunie, 37 de bombardiere supraviețuitoare au reușit să se refugieze în Africa de Nord. După capitularea Franței, acestea au zburat înapoi în metropolă, iar unitățile lor de luptă au fost desființate. Guvernul de la Vichy a operat ulterior cinci celule dezarmate ca avioane poștale. În noiembrie 1942, forțele Luftwaffe au rechiziționat patru aparate supraviețuitoare pentru misiuni de transport, două dintre acestea fiind alocate unității 1./KG 200.

Specificații tehnice ale Amiot 354 B4

• Lungime – 14,5 m
• Anvergură – 22,83 m
• Înălțime – 4,08 m
• Suprafață portantă – 67,0 m²
• Masă gol – 4 735 kg
• Masă normală la decolare – 11 324 kg
• Grup motopropulsor – 1 × motor în stea Gnome-Rhône 14N-48 (stânga) și 1 × Gnome-Rhône 14N-49 (dreapta) de 1 060 CP fiecare
• Viteză maximă – 480 km/h la 4 000 m
• Viteză de croazieră – 349 km/h
• Plafon practic – 10 000 m
• Timp de urcare la 4 000 m – 8 min 42 s
• Distanță maximă de zbor – 3 500 km
• Armament – 1 × tun automat Hispano-Suiza HS.404 de 20 mm (sau 1 × mitralieră MAC 1934 de 7,5 mm) în turela dorsală, 2 × mitraliere MAC 1934 de 7,5 mm (în bot și poziția ventrală), până la 1 200 kg de bombe în cala internă